Întoarcerea acasă - Paul Celan

Căderea zăpezii, din ce în ce mai densă,
are culoarea porumbelului, ca ieri,
căderea zăpezii, ca şi cum ai dormi încă.


Alb aşternut până departe.
Într-acolo, fără sfârşit,
urma de sanie a celui pierdut.


Dedesubt, îngropat,
ceea ce îi doare atât de mult pe ochi,
se acoperă,
deal împrejurul dealului,
nevăzut.


Pe fiecare,
dus acasă în Azi al său,
un Eu alunecat în muţenie:
înlemnit, un ţăruş.


Acolo: un sentiment,
suflat de vântul de gheaţă,
îşi ancorează steagul de culoarea
porumbelului, a zăpezii.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Paul Celan



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.