Pânza nemuririi

Autor:Florina Emilia Pîncotan


Adăugat de: Florina Emilia Pîncotan

luni, 02 noiembrie 2026

Încet, nisipul vremii își toarce fir de aur
Și... ca o pânză fină, se lasă peste mări.
Îl țese spuma albă și îl preface-n straie
Să îl îmbrace cerul de dincolo de zări.

Din mâinile-ți dibace, în zori, se naște ziua
Cu zâmbet de zeiță și trup de rozmarin.
Împodobită clipă în raze de lumină,
Trezești în suflet viața, cu glasu-ți cristalin.

Mă las în palma-ți lină ce-mi mângâie poemul
Și îmi șoptești în taină: pe umărul tău, sunt!
Te port ușor pe aripi de har și nemurire,
Chiar dacă veșnicia se naște din pământ.



O nouă filă din viitorul volum „Vară întârziată”. O invitație la liniște, reflectare și nemurire, îmbrăcată în raze de lumină și parfum de rozmarin.


vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.