Pandemie- Strigătul Pământului

Autor:Cristi Zancu


Adăugat de: Cristi Zancu

luni, 07 iunie 2021

Pandemie- Strigătul Pământului

Vanitatea se despuie 
Și mândria se apleacă,
A hoției dobitoacă, 
Lăcomia, se îneacă.

Diavoli de râvneală falsă 
Mor în pielea-nsuflețită,
Sus in cer, azi Sfinți dansează
Căci veninul lor se strică.

Omul vechi in praf coboară
Să hrăneasc-al meu pământ,
Drepți-i dau țărân-ușoară 
Și-l așează la Cel Blând.

Căci in oarba lui micie, 
O să-l ierte Dumnezeu,
Când a luat fără să știe 
Tot pământul drept trofeu.

Omul nou să trârguiască bine!..
Printre lacrimi a primit
Altă viață ș-alte zile,
Alte clipe de iubit.

Căci ne bate Tatăl nostru 
Cu blândețe si candoare..
Și vom plânge ne-ncetat
De ce suntem, triste fiare..
cz


vezi mai multe poezii de: Cristi Zancu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu plăcere!

Excellent ce ai aici!

ne citim,
Mult respect!
Maria,
mmitea
luni, 07 iunie 2021