Logomatopee - Palaghia Eduard Filip

Aristotel, ai fost îndrăgostit?
În Metafizică şi-n paradigma ispăşirii
ai pus, timid şi picătura... fiorului?
Sau a iubirii?

În Lykeonul tău peripatetic,
ce te-mblodea spre Etică,
te împlinea privirea mută,
contemplativ-estetică?

Virtuţi si vicii, De insomniis...
Au fost de-ajuns?
Femeii care-n suflet ţi-a pătruns
i-ai spus ce simţi? Ai mângâiat-o din priviri?
Ai dus-o-n gând spre rătăciri înmiresmate?
I-ai aşezat pe gleznele subţiri
mulţime de cuvinte-nfiorate?
I-ai fost amant în vise complicate?
I-ai spus ce simţi când o respiri?

Ai vrut s-o ai doar pentru tine,
De Somno et Vigilia?
I-ai spus Despre culori, de Lucruri auzite?
Ai plâns când clipe nesfârşite
încremeneau în părul ei, ca o chemare,
când fiecare întrebare
adăpostea dorinţe mute?

Ai căutat pe buzele-i tăcute
Ventorum Situ et nominibus?
De Lineis Insecabibilus?
Te-ai amăgit? Ai fost nebun?
Ai dat speranţelor parfum?

Chiar dacă timpurile nu-s la fel...
Sunt sigur! Ai iubit, Aristotel!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.