Sonetul LXII - Pablo Neruda

Traducere de Octavian Cocoş

Ah, vai de mine şi de noi, iubire,
nu vrem decât o dragoste curată,
însă o soartă crudă ne-a fost dată,
ca pentru noi să fie doar mâhnire.

Am vrut ca tu şi eu să se unească,
al tău sărut, cu pâinea mea secretă,
ce simplă era viaţa, ce discretă,
până când chin pătruns-a pe fereastră.

Cei ce iubirea nu ne-o preţuiră
şi nici vreo alta, ne-au privit cu ură,
nefericiţi, ca scaune-aruncate,

dar în cenuşă toţi se-mpotmoliră,
iar chipul lor privind cu răutate
s-a stins apoi în noaptea cea obscură.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.