Oboseală

Autor:Daniela Vizireanu


Adăugat de: danielavizireanu

miercuri, 03 octombrie 2018

Aş vrea să fiu un fluture: să admir şi să inspir aer fericit.


Nu mai stau în camera asta fără inimă,
Unde pereţii s-au întristat desăvârșit de-al meu suspin.
Şi becul a obosit să-mi lumineze viaţa,
Iar patul ajutat de aşternuturi să-mi vegheze pielea transpirată.
Am zis:
Nu mai stau în camera asta nicio clipă.
Dar apoi am realizat - Eu sunt inima, sufletul, emoția ei.


Aud ecoul bătăilor inimii mele fragede
în Camera Îngerilor.
Eram lângă Dumnezeu.


vezi mai multe poezii de: danielavizireanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.