Autor:Aurora Cristea
Adăugat de: roryta
joi, 17 septembrie 2026
În dor și-așteptare simt anii cum trec O rugă și-o lacrimă aș vrea să sugrum Prin umbrele vremii adesea mă plec Când cerul mă poartă pe ultimul drum. Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum... În timpul desculț unde se joacă lumina Și aburul dens devine doar fum Acolo pieri-va păcatul și vina Și știu că-mi vei spune: iubite, acum!
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
hei, apa trece, pietrele rămân! e seceta, dar in curând încep ploile. Sa avem răbdare... nichodin joi, 17 septembrie 2026
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
In iarna anului 1932 a fost atat de frig incat cascada Niagara Falls a inghetat complet.
Orice gând este un viciu pozitiv. Emil Cioran
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: