Primăvară - Nichita Stănescu

Primejdii dulci alcãtuind sub gene,
mi te ivesti istovitor de dulce
cu sânii bulbucati zvâcnind sã culce
pe ei sãrutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iarã
sub piept loveste-n caldarâm o minge
si ziua pe trotuare se prelinge,
lãsând în urma-i iz de primãvara.

Alãturi de mocirlele uscate
ies pomii toti cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astãzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze rosii
sãrutã-n crestet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depãrtare
si mor în primãvarã ofticosii...

Februarie 1955

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.