Să fiu lăsat odată-n pace
de dragostele dintre prinți și-ntre prințese
căci boii mei și turma lor de vaci
m-au lăut din câmp iar nu de din castel pe-alese
De Hamlet cel din Danemarca, eu
să fiu odată mai fiind lăsat în pace
porumbul crește tot mai greu
și el mereu mi-l paște
De-atâtea dulci neliniști de deasupra de zaharuri
m-am săturat cu verbul până-n gât
căci viața mea nu este trasă-n zaruri
și nu-i frumosul față ca urât
Eu sunt sătul și eu atât vă zic:
când visul se visează în coșmaruri
aproape că nu este mai nimic
decât răsfăț de har de har de haruri
și mă întorc pe ce mai am a mă întoarce
de mare mi-este greață, de Odiseu nu-mi place
și mi-este somn dar nu cu visul lor
ci cu pământul stelelor
eu, eu, eu, eu, eu, eu,
"nu credeam să-nvăț a muri vreodată".
Distribuie: