Ninsoare - Nichita Stănescu

Căzuse multă zăpadă peste noi
și de frig strâns deodată în brațe
tremuram, încă, dar totuși
nu ne prinsese somnul acela mortal
I-am zis:
-Ce bine miroși, și ce iute
de parcă ai fi o vulpe
Mi-a zis:
-Ce bine miroși, și ce greu,
de parcă ai fi bărbat de femeie de om
-Păi, tu nu ești femeia? am întrebat-o
-Păi tu nu ești vulpoiul? m-a întrebat
Ningea și începuse să ne prindă
somnul acela mortal
plin de vulpi și de oameni, de urși,
de șoareci de câmp,
de șerpi, de cerbi, de capre
Ningea, ningea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.