De dor - Nichita Stănescu

  • Adăugat de: MRM

Nimic nu este mai frumos pe puțina noastră viață
decît femeia cea gravidă de mine
sau decît femeia cea îndrăgostită de tatăl meu
care se gîndește la nașterea mea ca la o bucurie,
iar nu ca la un chin sălbatec.
Mama mea m-a născut din dragoste de tatăl meu,
din lipsă de fotografii de epocă
și ca să-l poată ține minte,
căci trupurile noastre pieritoare nu au ținere de minte,
ci numai soldați morți prin războaie.
Mi-aduc aminte că, pe cînd eram copil,
de dor de taică-meu plecat în războaie
maică-mea imediat de după lacrimi și de după ploaie
mă-nvăța curcubeul cum se-ndoaie
și v-aș spune ce mi-a zis ea,
dar maică-mea m-a mai învățat că oricui să-i cer ceva
dacă-l învăț curcubeul cum se-ndoaie
de după lacrimi și de după ploaie.
Hei, dați ceva, dă cineva ceva?

Adăugat de: MRM

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.