Ferice de aceia - Nahapet Kuceac

Ferice de acela ce și-a răpit iubita
Când soarele pe dâmburi, departe, asfințit-a!

Căci puntea ce-o trecură în doi pe înserate,
E către vale dusă de apele umflate.

Zăpada se așterne peste câmpia largă,
De pe cărare urma fugară să le-o șteargă…

Iar ei, fără sfială se plimbă prin grădină
Și-și dăruiesc sărutul chiar ziua, pe lumină!



Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.