Unui prieten - Mihail Lermontov

Răsalintat de muzele viclene,
Cu sufletul zelos, sentimental,
Eu nu râvnesc celestul ideal,
Dar caut bucurii mai pământene.

Iubirea trece ca un vis deşert,
Lângă o stea eu nu voi fi ferice,
Dar cine-i ea nu mă-ntreba, amice,
Că nu vei şti-o, e un lucru cert.
Ne-a despărţit destinul pe vecie
Şi n-am ştiut cruzimea-i să înving,
Dar setea răzbunări-mi dă tărie
Prin dragoste refuzul să-i înfrâng.
La fel tâlharu-ascuns în codrul mare
Cât nu se pocăieşte de păcat
Însă-i pericol pentru fiecare
Şi frate-i e jungheru-nsângerat.
Gloate de oameni tind încet şi ard
Încă din leagăn prinşi până la moarte
În jocul crud de patimi şi hazard,
Spre-o ţintă ne-nţeleasă de departe.
Şi eu visai cânva ceva măreţ şi sfânt.
Şi sufletu-mi râvnea perfecţiunea,
Dar azi rămân cu suferinţa lumii,
Căci o-nţeleg şi n-o mai las nicicând.

Adăugat de: matilda

vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

frumoasa..
multumesc de postare!
danab
miercuri, 02 septembrie 2015



Foarte frumoasă! Mulțumesc!
Gerra Orivera
miercuri, 02 septembrie 2015