Cum se căleşte fierul - Mihai Codreanu

Ca pătimaş culegător de vise,
Am cultivat abstractul în sonet,
Fiindu-mi silă de banal concret
Ce zilnic păsurile mi-otrăvise.

Şi-aşa în templul meu cu porţi închise
Frumosului i-am închinat discret
Şi-nfiorarea caldă de poet,
Şi arta rece care-o stăpânise.

Cu mintea sufletul mi l-am călit
Cum se căleşte fierul înroşit
Spre-a-i oţeli flexibila substanţă.

Numai aşa am izbutit să-nfrâng
Vulgara lacrimei exuberanţă,
Când suferinţa mă făcea să plâng.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.