păzește între nevăzut și înțeles,
modelat de durere și plăcere,
ca un maestru, ține instrumentul lemnului într-o mână
succesul și eșecul în cealaltă,
sensu-i
nu-i dat de cunoaștere sau faimă,
nu toarnă nici ca ploaia,
să intre-n frumusețea imprevizibilului
caută artistul, fin, cu mâini de aur,
nu vine prea devreme,
și nici târziu nu pleacă,
și dacă vine, nu vine să rezolve puzzle-ul,
amestecă lumina și-ntunericul,
păzește între nevăzut și înțeles,
primește calmul elusiv când imaginația
răsucește spațiul ordinar la jumătatea drumului
vezi mai multe poezii de: mmitea
Detalii poezie:
Distribuie pe: