28 - Michelangelo

Cum ceas de ceas mă fură amintirea
acelor ochi splendizi și-a mea speranță,
ce fericire-mi dau, nu numai viață;
puterea, rațiunea și iubirea,
natura și străvechea mea uzanță
mă-ndeamnă cât trăiesc să-I am în față.
Trăiesc prin ei, mă-ngheață
ideea de-a-mi schimba această stare;
n-aș mai găsi-ndurare,
lipsit de ochii buni
ce-s, Doamne, mari minuni!
Nu s-a născut cel ce prin ei nu zboară!
Cin' va veni apoi
(rămână între noi),
deși născut, îndată o să moară,
iar cine ia-ntr-o doară
frumoșii ochi viu nu e.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.