243 - Michelangelo

Când chipul adorat se-nfățișează
sub ochii sufletului slab și tare,
își taie moartea printre ei cărare
și, alungându-l, mă înfiorează…

Ca nici un alt destin, înflăcărează
acest ultragiu sufletu-n visare.
Amor cel Neînvins, în apărare,
înșiră gărzi și astfel meditează:

te naști și mori o dată! Viața-ntreagă
cel ce m-a cunoscut, cu ce plăcere,
de-l însoțesc, primește-a morții soartă?!

Amorul-foc, ce sufletul dezleagă,
magnet pentru-altul în învăpăiere,
purificat, spre Dumnezeu îl poartă.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.