234 - Michelangelo

Tot ce nu vine de la tine n-are
lumină pentru ochi și-a mea blândețe;
orice-altă frumusețe
e moarte de nu-ți are-asemuire,
ca geamul, doamnă, care
neargintat nu poate-a oglindire.
Minune peste fire-i
pentru cel ce-n van speră
la mila ta în starea-i neferice,
când splendida-ți privire
i-o-îndrepți din nalta sferă,
bătrân cum e, spre-a fi și mai ferice:
mizeria mi-e matrice,
dar mila-ntrece asprei sorți măsura
și tu învingi și cerul și natura.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.