145 - Michelangelo

Cum tu, trăiești din lacrimi de pe față,
Amor, iar doamna râde în neștire
că lacrimi și mâhnire
și-un sloi de gheață ne sunt hrana vieții,
vom fi, deci, fără viață
când căpăta-va farmecul blândeții.
Mai bun ar fi deci răul:
contrară hrană-are urmări contrare,
căci dacă mor, ea nu nu mai jubilează.
Când dai încredințare,
Amor, de viață, moartea ne retează.
Un suflet plin de groază
prefer soarta aspră îndurării
ce-aduce moartea-n locul împăcării.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.