134 - Michelangelo

– Voi, care-n cer sunteți doar ascultare
a lacrimilor nerăscumpărate,
iubirea-n voi se-abate,
ori v-a dat moartea de ea dezlegare?
– Eterna pace are,
ieșind din timp afară,
iubire doar, fără de plâns și groază.
– E rău să trăiesc dară,
durerilor amare
să le fiu hrană cu iubirea-mi trează.
De bolta-i bună piază
iubirii, în nedreaptă lume,
de ce exist anume?
Să trăiesc mult? Și asta mă-nspăimântă:
puținu-i mult în pătimirea sfântă.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.