121 - Michelangelo

Cum nu te poți desprinde de splendoare,
la fel tu nu poți să nu fii miloasă;
dar când a mea ești, pasă,
nu poți să nu-mi sortești din spini cununa…
Astfel mergând într-una,
cu mila frumusețea ta, sfârșitul
lor fi-va și-asfințitul
biet sufletului meu, mult arzătorul.
Când duhu-mi, despărțitul,
la steaua-i dă să zboare
slăvindu-și seniorul
ce omului când moare
îi dă nemuritoare
zări de odihnă ori de neagră jale,
mă rog, frumoaso, bunătății tale:
ia-mi trupu-n rai, urât în timpul vieții,
de-i mila pe măsura frumuseții.




din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.