Să fie o dimineață gingașă, primăvăratecă
Tolănită pe țărmuri,
Dunărea să-și rostogolească
Apele ei mohorâte.
Și tu, un naufragiat singuratic
Într-un ocean de necazuri,
Să fii suspendat peste valuri,
Stâncă ce așteaptă să cadă.
Să stai așa față în față cu Dunărea,
Sub o salcie argintie
Și sub privirile tale să defileze
Nostalgiile înecate,
Să defileze însăși viața
Ca o plută de basme,
Să se întâlnească plecând
Cu călușeii copiilor,
Îmbătrâniți de așteptare.
Apă, apă… Dumnezeule,
De ce nu faci și un pic de pământ?
Să îngropăm un șarpe
Care a murit de desperare,
Un șarpe adus pe lume
Numai să ne îngrozească.
Soarele a urcat ca un cocor amețit.
La depărtare de mal –
Al vieții sau al mării –
Niște bărci îmbrăcate în negru
Se scufundă de secole
Și pe marginea lor un turc bărbos
Insultă grosolan apele
Fiindcă i-au luat fesul,
Iar un grec sfâșie fiarele
Pentru că i-au răpit ibovnica.
Apă, apă, apă…
Și în larg un vapor
Să fie încărcat cu grâu.
Trece surd, răgușit
Și se pierde în spatele fumului.
Poate e încărcat cu vinuri,
Poate cu bătrânețe
Și de aceea se clatină.
Dar nu, nu-i acesta vaporul
Pe care îl aștept.
Eu aștept un vapor alb, copilăros,
Împodobit cu drapelele tuturor oamenilor
Ca să-mi ridice din inimă
Ancora care a ruginit,
Ancora înfiptă în măruntaiele mele.
Iată, apele se tulbură;
Un coș scuipă cerul cu smoală.
E vorba de un mărfar bătrân
Care se târâie lent,
Se topește și geme,
Inima lui bate ca-ntr-un sicriu.
Hei, bătrâne, încotro? Spre cimitir?
Nu cari cumva morți?
Vaporul nu răspunde,
Plutește și delirează
Îmbătat de moarte.
E cu putință ca mortul
Să care morți?
Un astfel de vas
Să fie încărcat cu minciuni?
Dar ce se petrece acolo?
Acolo… departe?
Schimb de gardă.
Vaporul vechi s-a scufundat
Și-un alt vapor a răsărit la orizont,
Vesel ca un copil ce se joacă
În pârâiașul din fața casei
Cu o corăbioară de hârtie
Și un steag tricolor pe catarg.
O, fără îndoială este vorba
De vreun Ion sau de un Ghiță
Vorbind cu niște plopi de pe mal –
Tovarășii vechi ai copilăriei.
Sau – cine știe? – poate și cu o Marie
A cărei rochiță
Flutură ca plopii…
Vaporul trece acum pe lângă mine.
Un megafon cântă „Trandafir de la Moldova”,
Trandafir…
Deși el e-ncărcat cu lemne,
Lemne pentru case și școli,
Pentru garduri și schele.
Numai pentru spânzurători să nu fie!
– Dragul meu vaporaș,
Numai lemne pentru spânzurători și sicrie
Să nu cari!
Dar vaporul nu-și pierde timpul degeaba.
Cei morți, ca și cei proaspăt căsătoriți se grăbesc.
Vai, gata și cu ultimul meu vis.
Vaporul s-a pierdut la orizont…
Tunetul şi fulgerul se petrec în acelaşi timp. Însă noi vedem fulgerul întâi şi apoi auzim tunetul, pentru că lumina are viteză mai mare decât sunetul în atmosferă.
Evenimente întâmplate în data de azi:
1770 -A murit Giovanni Battista Tiepolo, pictor şi gravor italian (n.05.03.1696).
1919 -S-a născut prozatorul Nicolae Novac. Stabilit, din 1951, în SUA.
Citate şi Maxime:
Înţelepciunea înseamnă a te descotorosi de ceea ce este inutil. Lin Yutang
Distribuie: