Totem - Marin Sorescu

Indiferent al câtelea din rând,
Unul sub altul coborând, sub cruce,
Parcă acelaşi cui v-a prins, urlând,
A braţelor simbolică răscruce.

Eşti totuşi cel care atingi pământul,
Din serie, tu, ultimul Cristos.
Pe buza ta mai stăruie Cuvântul
Şi ai putea să urci spre cer, pe jos.

A dus-o!, auzi lumea. Nu-nţelegi
De ai trăit destul sau ai cărat
O barcă peste vârful Ararat
Când mările-s demult doar smârcuri seci.

Te miri că lanţul este ne-ntrerupt,
Şi că veriga prinsă-i de verigă,
Ca muntele hrănit de o ferigă
Lumina-ntregii stirpe tu ai supt.

Şi stai înduioşat de o mireasmă,
Păzind de fulger o catapeteasmă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.