Calul alb fara splina - Marin Sorescu

Viteza se fugareste pe sine,
Ramane pe loc un cal alb.
El alearga totusi din rasputeri
Caci calul alb nu are splina.

Dar viteza ea insasi nu are splina
Si luand-o inaintea tuturor alergatorilor
Acestia in acelasi timp fug si stau pe loc.

Sunt camp pentru viteza maxima
Teren de antrenament
Ma ajunge sageata, ma strapunge,
Alearga mai departe,
Fug dupa ea, o prind,
Alerg un timp cu ea in mana,
Ii dau drumul, o intrec,
Ma ajunge din urma,
Ma strapunge...
Si iar o arunc...
Sunt arcul si totodata tinta.

Si-un cal alaturi paste iarba verde
Un cal alb, alb.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.