Sonet (2) - Luis de Góngora y Argote

Mult proslăvit-ai, Rufo, pe-acel Cezar novice,
cântându-i cu-atâta sârg istoria,
încât nu se mai ştie gloria
căruia îi revine, cui să i se dedice.

Şi astfel Faimei astăzi i-e dat să vă ridice
în slavă deopotrivă, cinstindu-vă memoria,
din vremuri şi uitare străluminându-vă victoria,
împodobindu-vă cu lauri şi cu spice.

Şi-i drept să fiţi, egali, căci fiecare
desăvârşiri atinse în arta necuprinsă,
în luptă el, iar tu întru cântare.

Şi tot aşa avut-aţi pe zei de partea voastră:
pe Marte, el, în mână cu sabia întinsă,
pe Clio tu, în mână cu lira ei măiastră.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Luis de Góngora y Argote



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.