Vitraliu(II) - Leonid Dimov

Au coborât în lunci de soc
Sineli din cerul strâns ghioc
De-un cavaler și-o monahină
Pe marea râpă levantină.
Nu vă speriați. În noaptea mică
A înviat o mucenică,
Prea cuvioasă, prea nevie,
E-un zâmbet galeș în dimie.
Plutind prin iedere, prin vițe,
În clinchet moale, de iglițe,
Din amintiri ea croșetează
Un mov Eden ce-a fost să-l vază.




*

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.