Eternitate - Leonid Dimov

Pune-mă pe masa lungă
Din odaia cu peceţi,
Mai la colţ, să nu m-ajungă
Zăpăucii de băieţi.

Şi deschide geamul iute,
Lumea s-o privesc de-aici,
Lasă-mă acum şi du-te,
Zmalţul vechi să nu mi-l strici.

Da, e tot aşa înalta
Lume, dincolo de geam,
Doar grădina parcă-i alta,
Alta umbra-n care stam,

Alte florile cu ciucuri
Vineţi de pedunculi roşi...
La cântarea, te mai bucuri,
Răguşitului cocoş?

Ori acum că sunt o glastră
Cu pământ la subţiori
Şi o imagine albastră
Repetată de trei ori,

Tot mai plângi, deşi trecut-a
Poate-un secol, poate-un ev
De când am pornit cu pluta
În linţoliu de elev?...

Într-o vineri cu cristale
M-ai luat pe-un gologan
Dintr-un raft cu alte oale
Şi gheişe de mărgean,

Ca-n duminici alburite
Să mă pui din loc în loc,
Lângă linguri, lângă site,
Lângă umedul ghioc,

Ce sosind din mări streine,
L-am adus într-un demult
Cu descântec pentru tine
(Numai eu îl mai ascult).

Tot mai zăboveşti cu frică
Noaptea, lângă farfurii,
Tot mai pui într-o ulcică
Stele pentru când vei fi

Singură-n bucătărie
Pentru oaspeţi să găteşti
Dintr-o lume mai nevie
Fără inimi, ori poveşti.

Eu i-am invitat la masă,
Sânt de pe fregata mea;
Crapi letargici, pentru masă
Au adus într-o boccea.

Au tentaculi de calmare,
Trup de peşti cu lampion,
Numele de lupi de mare
Scufundaţi la capul Horn.

Toţi te vor privi deodată,
Întuneric vor ivi
În odaia cadrilată
Cu joben şi pălării

Aşezate peste sobre
Mingi, tăiate dintr-o zi,
Toţi vor ţine-n mână cobre,
Drept în ochi te vor privi.

La un semn triunghiuri vide
Vor sui ciudat, de jos
Şi prelung te vor ucide
Leneş, dulce, pân`la os.

Vor strivi rotund din tine
Doar un bob de peruzea
Încrustat în glastră bine
Chiar la subsuoara mea.

Vom porni atunci prin case
Cu bunici şi descendenţi,
Vom vedea ciorchini de oase
Şi fetiţe în galenţi,

Colb vom aduna pe vrafuri,
De infolii cu peceţi,
Bea-vom umbre de cearşafur
iFluturate pe pereţi.

Ne vor duce la serbare
Sus, în insuli de coral,
Ne vom umple cu unsoare
Verde pentru carnaval,

Ne vor sparge-n dans, în şapte,
Vom ţipa atunci uşor,
Ei ne vor zâmbi şi-n noapte
Ne vor azvârli-n decor

Să rămânem pe vecie:
Ciob albastru, bob rotund
Pe cortina vişinie
Dintr-o sală de corund.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov