Ateism - Leonid Dimov


Dacă sticlesc ceainicele seara
Ca oazele de smarald din Sahara
E că toate se-ntâmplă aşa
Ca şi cum s-ar amesteca, deodată, cineva.
Dar, dacă sticlesc ceainicele de dimineaţă
Când soarele timp pătrunde prin ceaţă
Peste colbul draperiilor translucide,
E ca şi cum cineva te-ar ucide
Ca să cugeţi: poate
Că eşti o altă vietate
Care se trezeşte cu tine-odată,
Dar n-apucă să-i bată lumina din toartă
Că se şi furişează pe-o altă poartă
Ducând spre grădina cu mici grupuri statuare
Închipuind docare
Pline de orfelini în călătorie
Ori arhiducese bete de melancolie
Şi de cum miroase
Pavilionul cu orhidee înecăcioase
Şi zorele care-ncalecă palisada
Ca să privească zăpada
Căzută pe coclaurii din afară,
Dincolo de Edenul de odinioară...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.