Vreme buna, vreme rea - Konstantinos Kavafis

Nu-mi pasă cât de puțin dacă-afară
iarbă-și împarte neaua, norii, răceală.
Arde în sufletul meu primăvara, bucurie adevărată.
Raza de soare e râsul, toată numai văpaie;
grădina că iubirea nu există.
Căldura cântului zăpada topește.

Ce folos însă dac-afară
primăvara din belșug risipește flori și verdeață?
Port iarna în suflet când inima doare.
Oftatul înnegurează și cel mai lucitor soare.
Când ești trist, în mai e la fel ca-n decembrie.
Lacrimile sunt mai reci ca zăpada-nghețată.



Traducere Elena Lazăr

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.