Vino, O rege al lacedaimonienilor - Konstantinos Kavafis

Kratisiklia nu a abdicat pentru a permite
oamenilor să-i vadă plânsul și durerea:
ea a mers în demnitate și în tăcere.
Fața ei calmă nu a trădat nimic
din tristețea și agonia trărilor.
Dar chiar și așa, pentru o clipă nu se putea opri:
înainte să ajungă la bordul vasului detestabil pentru Alexandria
ea ia dus fiul la templul lui Poseidon,
și odată ce au fost singuri
îl îmbrățișă cu blândețe și îl sărută
(el a fost "în primejdie mare", spune Plutarh, "zdruncinat rău").
Dar caracterul ei puternic sa luptat;
recâștigându-și calmul, femeia magnifică
a spus Kleomenisului: "Vino, împărate al lacedaimonienilor,
când ieșim afară
Să nu ne mai vadă nimeni că plângem
sau comportându-ne în vreun fel nevrednic de Sparta.
Cel puțin acest lucru este încă în puterea noastră;
ceea ce se află înainte este în mâinile zeilor ".

Și ea a urcat pe navă, mergând spre ceea ce se afla "în
mâinile zeilor ".

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.