Ferestrele - Konstantinos Kavafis

În aste încăperi întunecate, unde
zilele mă apasă, rătăcesc de colo-colo
căutând ferestrele. – De s-ar deschide
una, ar fi o mângâiere. –
Dar ferestrele nu-s de găsit sau n-oi fi eu în stare
să le descopăr. Poate așa-i mai bine.
Lumina ar însemna poate-un alt supliciu.
Mai știu eu ce alte lucruri ar scoate la iveală?



Traducere Elena Lazăr

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.