Khaiam-ee
...
Eu știu cum eram când beam
Iar ce spun alții despre mine
Nu reflectă adevărul
Căci nu mă vorbesc de bine,
Nici n-au cum, fiindcă beți
În cazna de-a părea deștepți,
N-aveau cum să își dea seama
Că semăn cu Omar Khaiam.
...
”Să nu-mi ceri mai mult decât îți pot da
Îi spuse izvorul, râului de munte,
Ai destul din mine-n apa ta,
Cât să-ți facă undele să cânte”.
...
Scriam odată când scriam poeme,
Nu dormeam sau mă trezeam devreme
Acum pe nimeni nu mai obosesc,
Nu mai scriu, ci călătoresc
Către lumi pe care nu le bănuiam,
Să mă întâlnesc cu Omar Khaiam.
...
Eu n-am un dor ci o dorință
Când voi trece-n neființă,
De-abia după ce voi fi-ngropat
Să le spui că nu mai sunt,
Că, n-am spus niciun cuvânt
Și nu știi unde-am plecat.
...
Iar de-o să-mi faci un parastas,
Să-i rogi pe toți să bea din vin,
Iar de-s nebăutori, puțin,
Să fie așa, de bun rămas,
Să nu mă uite cum eram
Când am trăit precum Khaiam.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: