Speranţei! [To Hope] - John Keats

Traducere de Octavian Cocoş

Când lângă vatra solitară stau,
Şi gânduri rele îmi stârnesc fiori;
Când visele putere nu mai au,
Iar pe al vieţii câmp nu mai sunt flori;
Speranţă dulce, dă-mi balsamul tău
Şi-aripa să o pui pe capul meu!

Când rătăcesc târziu pe înserat,
Pe unde luna-n ramuri s-a oprit,
Iar Deznădejdea m-a înspăimântat
Şi Veselia-n grabă a fugit,
Tu trece raza lunii prin frunziş
Şi-alungă Deznădejdea în hăţiş!

Iar când Regretul, pe iubitu-i fiu,
Şi-anume Chinul, mi-l aşază-n sân;
Sau când de sus, din norul cenuşiu,
Pândeşte prada ca un şoim hapsân;
Tu să-l alungi, Speranţă, negreşit,
Aşa cum zorii noaptea-au izgonit!

Şi-atunci când soarta celor dragi ai mei
În suflet îmi rosteşte un basm trist,
Speranţă cu ochii vii, jalea să-mi iei;
Alină-mă şi fă-mă să rezist:
Revarsă strălucirea ta mereu,
Şi-aripa să o pui pe capul meu!

Iar dacă în iubire sunt trădat
De-ai mei părinţi, de-o fată... fără rost;
Fă-mă să cred că nu-i ceva ciudat
Că spun sonete noaptea ca un prost!
Speranţă dulce, dă-mi balsamul tău
Şi-aripa să o pui pe capul meu!

Pe termen lung, în anii care vin,
N-aş vrea să ştiu că ţara-a decăzut:
Aş vrea să văd că sufletu-i e plin,
Că-i liberă şi mândră cum am vrut.
Din ochi să verşi lumină ca un zeu
Şi-aripa să o pui pe capul meu!

Nu vreau să văd că ce am moştenit,
Măreaţa Libertate-n fain veşmânt
În tribunale se va fi sfârşit
Plecându-şi capul până la pământ:
Ci vreau să văd cum tu din ceruri vii
Şi-n jur arunci doar raze argintii!

Şi-aşa cum luciul stelei, minunat,
Pe margine de nor pune sclipiri;
Şi luminează raiu-ndepărtat;
La fel, când duhul meu e-n rătăciri,
Speranţă dulce, să m-ajuţi la greu,
Şi-aripa să o pui pe capul meu!

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: John Keats



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.