Răsăritului de lună plină - Johann Wolfgang von Goethe

Dornburg, august 1828



Vrei să mă lași de-ndată!
Ce-aproape îmi erai!
Zarea-n nori înnegurată
Te răpește de pe plai.

Însă tu îmi simți tristețea,
Dunga ta se șterge ca o stea;
Stă dovadă frumusețea,
Oricât de departe-i ea.

Suie! tot mai luminoasă,
Drum curat și strălucit!
Inima mi-e dureroasă,
Ceasul este fericit.


Traducere Ștefan Augustin Doinaș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.