Primăvară cât e anul - Johann Wolfgang von Goethe

Brazda se-ntinde
Sus din vâlcea,
Ies clopoțeii
Albi ca de nea;
Șofranul pare
Viu ca de jar,
Smaralde-ncolțesc
Ca sângele clar.
Țanțoș primule
Mici își răspund,
Iar violetele
Hâtre se-ascund;
Totul se mișcă
Și zumzăie roi,
Iar primăvara
Acuma e-n toi.

Dar în grădină
A înflorit
Al preaiubitei
Suflet iubit.
Ochiul ei arde
Privindu-mă blând
Cu cântec vioi,
Cu vesel cuvânt.
Deschisă întruna,
O floare-n extaz,
E gravă și totuși
Plină de haz.
Crinii și rozele
Cu vara apar,
Dar cu iubita
Ei luptă-n zadar.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.