Pescarul (variantă de traducere) - Johann Wolfgang von Goethe

Traducere de Petru Dincă

Se-nalță apa, vălurește,
Pe mal se află un pescar,
Și calm, spre undiță privește,
Cu ochiul rece, de cleștar.
Iar când se uită lung, în față,
Vede cum unde se despart,
Și-o fată udă se înalță
Din valurile ce s-au spart.

Ea, astfel, către el, grăi:
„De ce tu puii îmi momești
Cu trucuri și cu viclenii,
Și-n focul morții-i nimicești?
De-ai ști tu, pentru peștii mici,
Ce dulce-i fundul nisipos,
Ai coborî degrabă-aici
Și-ai fi cu mult mai sănătos!

Nu chiar și soarele coboară,
Iar luna nu se scaldă-n mare,
Și-apoi, când se înalță iară,
Nu strălucesc cu mult mai tare?
Nu te atrage-adâncul cer,
Albastrul clar de picuri reci,
Să te cufunzi ca-ntr-un mister
De rouă ce nu piere-n veci?”

Lin, apa vălurește-ntinsă,
Și-ncet, piciorul i-a lovit,
Iar inima-i, de-un dor e-nvinsă,
Ca la un semn mult prea iubit;
Ea i-a vorbit, ea i-a cântat,
Că el de tot a dispărut;
De l-a tras ea, de s-a lăsat,
Nu a mai fost nicicând văzut.

Adăugat de: Petru Dincă

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.