Nu poate pune capăt - Johann Wolfgang von Goethe

Așa, doar foaia albă de-aș trimite
Și slova mea n-ar fi s-o scrie toată,
Ți-ai trece timpul ca s-o umpli-ndată
Și mi-ai întoarce-o, celei fericite.

De ce albastrul plic nu mi se-arată?
Curioasă ca femeile pripite
L-aș rupe, iute toate-ar fi citite,
O, de-ar cuprinde vorba de-altădată:

„Copil iubit, tu, suflet îngeresc!”
Cum mi-ai astâmpăra aprinsul dor,
Răsfăț mi-ar fi o vorbă drăgăstoasă.

Chiar șoapta parc-ar fi să ți-o citesc
Și sufletul mi-ai umple iubitor,
M-ai crește-n ochii mei în veci frumoasă.


Traducere B. Solacolu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.