Descrierea dimineții - Iosif Brodski

Cum se clatină vagoanele,
stânga – dreapta
și invers,
cum filmul zorilor
și-ar derula negrăbit pelicula,
cum în mahalale mărginașe tramvaiele
apar de după arbori
în orizontalul peisaj
al suburbiei și golfului opalin-peruzea, –

eu am văzut toate astea,
ba chiar și până acum
le văd în continuare:
mișcarea lor e aceeași,
stațiile – exact aceleași,
de apă – mai jos,
de iarba prăfuită mai sus,
o, cum mai gonesc ele
pe limanul mlăștinos

în micul, restrânsul vis,
în a naturii
lumină de modeste lampioane,
dintr-o scurtă perspectivă
mărindu-se, deschizându-se
autostrăzi șerpuitoare
cu camioane, camioane, camioane.

Tu plutește, tramvaiul meu,
corăbioară, corăbioară fragilă,
și niciodată nu ți se întâmple
naufragiu,
alte întâmplări fatale.
Călătorii tăi sunt
o generalizare a chipului dimineții
într-un cântecel contemporan despre
relațiile sociale.

Tu plutește. Ațâță mai tare
felinarele asupririi
din interminabila dimineață
și viețile scurte,
spre metropolitanul iluminat
de candelabre diafane
patriciene, ai zice,
ca zâmbetul real al
automatismelor umane.

Să-i iei de-aici, pe ei, mărunțeii,
pe ei, păcătoșii, sau, poate,
oameni cu dreptate.
Rămână doar culorile
cafenie și albastră.
Să sari din mersul tramvaiului
și să alergi spre golful opalin-pastel,
să alergi spre golf,
în peisajul orizontal căzând,
înecându-te-n el.

1960

traducere Leo Butnaru

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Iosif Brodski