Închinarea magilor - Ion Pillat

Fâlfâie steaua sus aripi de foc,
Stă peste ieslea cu sfântul noroc,


Intră în iesle craii grămadă,
Robii lor poartă pe brațe o ladă.


Cum craii-n aur erau îmbrăcați,
Boul și-asinul se uită mirați.

Și Maicii Domnului, vezi, îi fu frică :
Fețe-așa mari ea de când era mică


Nu mai văzuse și s-a rușinat.
Isus cămilei cu gât legănat


Cald i-a zâmbit. Trei crai lui Iisus
Smirnă, tămâie și mirt i-au adus.


alb era unul ; ca o momâie
altul, sfrijit, cu obraz de-alămâie ;


Cel de pe urmă, buzat și arap,
Behăia când vorbea, dând din cap ca un țap.


Micul Iisus tot râdea făcând haz -
Iute îi trase Maria marama pe-obraz,


Pruncul să nu i-l deoache crai Baltazar,
Pe când cu ochi lacomi Iosif cântărea orice dar.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.