Romanța regelui - Ion Minulescu

Sonore, regalele lacrimi, se sparg de bazaltul sonor...
Sub bolțile negre, pătate de-albastrul târziii-nserări,
Cristalul regalelor lacrimi expiră, ca-n stinsul ecou
Al stelelor albe, desprinse din vastul, eteric decor...
Și regele plânge-n cavou -
Și regele plânge-n cavoul eternelor lui așteptări!...

Poporul așteaptă afară... Poporul țipă și-l cheamă;
Pe rege, însă, din larma atâtor sonore chemări,
Nu-l mișcă decât însetata dorință să-l scuipe din nou,
Și iar să se-nchidă-n cavoul cu gratii
Și porți de aramă...
Și regele cântă-n cavou -
Și regele cântă-n cavoul eternelor lui aiurări!...

Și lungile zile de vară trec leneș, ca berzele-n zbor...
Sub bolțile negre, pătate de-albastrul târziii-nserări,
O lacrimă-aproape uscată expiră-ntr-un ultim ecou,
Și pașii sandalelor rupte adorm pe bazaltul sonor...
Și regele moare-n cavou -
Și regele moare-n cavoul sfârșitelor lui așteptări!...

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.