Sonet II - Ion Heliade-Rădulescu

Inimă şi suflet, simţire-ngerească!
Ca-a produs pămîntul ca să dovedească
Legătura care cu ceru-l uneşte;
Nevinovăţia cînd binevoieşte.

La oameni blîndeţea-i să mărturisească,
Atunci se-mprumută faţa ta cerească.
Rază de misteruri ce blînd străluceşte
În seninu-albastru ce-n ochii-ţi domneşte!

Poate fericirea mai dulce să fie
Şi decît fiinţa-ţi ce nădejdea-nvie?
Şi cînd înviază, lin, mîngîitor,

Cît căutătura-ţi altceva mai are?
Tu, a omenirii ş-a sexului floare!
De ce nu petrece ş-în... loc gemător?


A fost publicată cu titlul Sonet II în volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. de la Martin (1830), apoi cu titlul Sonet în Culegere de proză şi de poezie, ed. I (1836).

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ion Heliade-Rădulescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.