Te dezmierd - Ion Caraion

Te dezmierd
Ce să pierd?
Ce să câștig?
Am pierdut tot.
E-n silă
Și frig.
Te strig.
Ai rămas de frică.
Am rămas de milă.
Nu pot
Ajunge la tine.
Bine. Bine.
Arată-mi o bucă
Mică
Un smoc
De Quimodoc
O umbră
De sân. Perdeaua
În care-a coclit sumbră
Neaua.
Copacul se usucă.

Și ceasurile
– Bine – Bine –
Și podoabele
S-au făcut grămăjoare de fier.

Un ciorchine
Ferfeniță, pântecul.
Nu mai e cer.
Cad boabele.
(Ți le-au zdrobit)
În care a fost cântecul...

Arată-mi-o toată,
Statuie de zloată
Și mit.

Țipi. Ninge
Într-o minge
Ternă
Fără culoare
Din care
– Pleavă și doage –
Ni se aud glasurile
Ca-ntr-o pernă.
Și doar în gând.

Curând... Va fi foarte curând
Și foarte simplu: un nor
Se va retrage
Din decor
Și din sală.
Apoi altul.

Apoi toți. Saltul
În vid
Se va petrece lucid
Și scurt.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.