Soare de două ori orb - Ion Caraion

Soare de două ori orb Corp
răstignit și de ei și de tine, stors
de toate picăturile de sânge

Liniște care nu doare Nu plânge
și nu se strică Aluat bun
de grâu, nu de orz

Cei care-au încercat să te smulgă din piroane spun
că-n zori tu singur pe cruce te-ai întors
și ți-ai bătut ca pe-o lege
cuiele la loc

Totul trebuia să se-ntâmple cum s-a-ntâmplat

Fructe-ale Arborelui Ispitelor, care se coc
pribege
unul câte unul, cuvintele (ciudat!)
au rămas
de-atunci, cu rănile tale în glas –
cum rămâne-un strop de lapte pe blid...

Și rănile nu se mai închid.

Nici nu coboară Nici nu suie

Soarele-i acuma o gălbuie pată

E-adevărat, oamenii mai au niște cuie

Vino să ți le bată!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.