Creionul se visă rachetă.
Cireșele aveau bicicletă.
Strada își păpase lăbuțele.
Din Moș Crăciun au izbucnit săniuțele.
Sacii ascunseră bunătățile.
Omului de zăpadă i-au căzut mustățile
tam-nisam.
Oglinda sări pe geam.
Glonțul trecu prin pete.
Datina zbură-n caleașcă.
Întunericul pătrunse-n odaie.
Pisica miorlăii în ring.
Oratorul din ceașcă,
leoarcă de zaț și de zoaie,
calcă-ntr-un rest de văpaie.
Ceașca țipă c-o doare.
Vezi, lumânările se sting
Vezi, nebunia se joacă.
O! nu era așa de sărbătoare…
O! nu era așa de oaie
gloata pusă ca să tacă…
Pendula strănută buimacă.
Văd ursuleții. Văd broscuțele.
Mlaștina și căruțele.
Soldații de plumb ce trag în serie
gloanțe oarbe și lungi.
Oratorul care se sperie.
Pe tine te duc să te culci.
Pe el îl mângâie pe ceafă.
Noaptea vine cu capul pe tavă,
al sfântului și-l împarte
în două-ntinderi contrarii de ape,
în nouă speranțe cu nouă toarte.
Distribuie: