În moarte

Autor:Maria Mitea


Adăugat de: mmitea

marţi, 04 mai 2021

ca și-n viață suntem atât de vizibili și atât de invizibili,
de când ne naștem și până când ne stingem
ființa ni se mișcă prin alte ființe,
așa cum clorofila se mișcă prin frunzele unei păduri,

când am murit ultima dată
tot ce-a rămas în afara a fost o respirație,
- rătăcită, în lipsă de corp s-a infiltrat în alte corpuri,

- ai dreptate, atunci când te respir pereții inimii tale
emit semnale luminoase, - te respir ca pe-un nou-născut
pe chipul căruia radiază un zâmbet zburdalnic,
toate intrările și ieșirile din piept îți sunt poteci verzi
bătute de copitele căprioarelor din pădurea de aur.


vezi mai multe poezii de: mmitea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.