Priviți - Ilarie Voronca

Voi aprinde un foc mare cu arhivele voastre,
Voi distruge birourile voastre, uzinele,
Voi dărâma hambarele, hangarele, depozitele,
Acolo unde-nălţaţi ziduri, voi aduce nori.

Ah! Cunosc minciunile, şiretlicurile voastre. Nu-mi trebuiesc
Nici banii, nici gloriile.
Voi preface-n fărămituri maşinile,
Frate-meu vântul, soru-mea inundaţia îmi vor veni într-ajutor,

Fiţi blestemaţi! Praf aleagă-se de operele voastre! Îmi bat joc
De scadenţele voastre, de ratele neplătite, de chitanţele
Întârziate. N-am ce face cu poliţele voastre
De asigurare, cu actele de propietate, ipotecile voastre.

Cu bice de flăcări vă voi alunga
Din templul cu stâlpi înalaţi al universului,
Voi sparge casele de bani, voi curăţa
Pietrele pe care privirile voastre lacome le-au murdărit.

Veniţi lângă mine, mâini divine, o, Vijelii!
Şi dacă tam-nesam aceste fiinţe răutăcioase se arată umile,
Dacă pălesc, dacă pleacă ochii, dacă se prefac
Pocăiţi, nu vă lăsaţi înduioşaţi,

Căci imediat vor regăsi mândria,
Vor ridica din nou ziduri de trufie,
Îşi vor pune-n lanţuri fraţii,
Vor crucifica pe cei ce le-or vorbi de Dumnezeu şi de iubire.

Loc. Va fi loc aici,
Grădini întinse, daruri, serbări.
Vom clădi împreună alte oraşe
Unde niciun vierme nu va locui sub piatra libertăţii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca