Ma vad intins pe pat de spini,
Privind spre apus cu lacrimi.
Si in gand amar ma pierd,
Cand iubire-am irosit
Spre bogatiile vietii neintrerupt,
Si aurul prea mult cinstindu-l.
Ce voi face eu ,mare pacatos?
Clipe au trecut fara rost.
De ce n-am cautat adanc in suflet,
Si sa trig la cer sa se-auda al meu strigat:
‘’Te rog,intoarce-te la mine si-am sa-ti cant!
Nu-ti intoarce Fata de la mine-acum!’’
Acum,cand ceasul mortii mele bate,
Si ma sting usor ,ca o lumanare,
Cand candele vestesc izvoare,
Ce din ochii mei fierbinti ,vor curge.
Si Te chem ,Cerandu-ti indurare.
Nu pleca ,caci sunt pasare calatoare.
Aseaza-ma in loc de pace,
Unde nu-I tristete,suparare.
Opreste-mi apele curgatoare!
Oo…M-am adancit in crudele pacate,
Si acum,vars neincetat izvoare.
Nu ma alunga,da-mi fericire.
vezi mai multe poezii de: Codruta Elena
Detalii poezie:
Distribuie pe: