Iarta-ma,iarta-ma

Autor:Codruta Elena


Adăugat de: Codruta Elena

marţi, 13 decembrie 2016

Ma vad intins pe pat de spini,
Privind spre apus cu lacrimi.
Si in gand amar ma pierd,
Cand iubire-am irosit
Spre bogatiile vietii neintrerupt,
Si aurul prea mult cinstindu-l.

Ce voi face eu ,mare pacatos?
Clipe au trecut fara rost.
De ce n-am cautat adanc in suflet,
Si sa trig la cer sa se-auda al meu strigat:
‘’Te rog,intoarce-te la mine si-am sa-ti cant!
Nu-ti intoarce Fata de la mine-acum!’’

Acum,cand ceasul mortii mele bate,
Si ma sting usor ,ca o lumanare,
Cand candele vestesc izvoare,
Ce din ochii mei fierbinti ,vor curge.
Si Te chem ,Cerandu-ti indurare.
Nu pleca ,caci sunt pasare calatoare.

Aseaza-ma in loc de pace,
Unde nu-I tristete,suparare.
Opreste-mi apele curgatoare!
Oo…M-am adancit in crudele pacate,
Si acum,vars neincetat izvoare.
Nu ma alunga,da-mi fericire.

Iarta-ma,iarta-ma,te rog iarta-ma….


vezi mai multe poezii de: Codruta Elena


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoasă poezie de iubire. Dar parcă prea tristă!
stefan doroftei doimaneanu
joi, 15 decembrie 2016