Bântuie vânturi la margini de-amurg – I - Iannis Ritsos

Ne-am închis devreme în casă.
Urlă coridoarele vânturilor.
Acum-acum vei auzi din depărtatele cartiere
pasul ploii. Vestitorii
sosesc din sud. Găsesc toate porțile-nchise.
Se-așează-n fața grilajelor,
trag clopotul porții.
Nimeni nu iese-n prag. Sluga
doarme-n bucătărie. Numai fumul
se târăște lipit de perete. Drumul acesta s-a stins,
iar acest soare, care până alaltăieri mai râdea încă,
acum-acum roșu brumat ca mucul verii
printre cele două degete tăciunite
ale chiparoșilor liniștiți din capul văii.

Orice-ai spune, mai încolo e vântul,
sunt păianjenii mari, păroși,
sub frunzele ce putrezesc în pădure,
sunt și stâlpii de telegraf cu zmee sfâșiate,
e și diligența care se spre oraș
cu scrisori scurte, cu păsări moarte,
coșuri goale, cu două legături de fân.


Traducere – Iannis Veakis și Ștefania Popescu
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos