Homer - Nichita Stănescu

Stea să am, și dau cu umbra-n tine, -
fiece cuvânt pe care-l zic
rădăcină-l ține-n înălțime
pe copacul de nimic.
Fi-voi eu, la urma urmei
behăit de piatră ce ridic
un păstor de punct asupra turmei
pietrelor lucrate doar de robi, de sclavi, de javre
desmuțând cuvântul din balade
și păduchiul unui substantiv
verbului i se făcuse frig
iară de mișcarea din silabe
mi-au rămas orbite oarbe.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.