Tăcută-i noaptea - Heinrich Heine

Tăcută-i noaptea; străzile dorm toate.
În casa asta, – sta iubita mea.
E mult de când ea nu mai e-n cetate,
Dar casa-i tot pe loc precum era.

Mai e și-un om, ce cată țintă-n nor
Și mâinile-n durere și le frânge.
Când îi văd fața mă-nfior;
Și luna parcă fața mea-mi răsfrânge.

Tu, alb strigoi al meu, tu, palid geamăn,
De ce imiți durerea mea și gemi?
E locul unde chinuri fără seamăn
M-au sfâșiat atâtea nopți, pe vremi.



Traducere Ion Frunzetti

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.